Plantele liniştii
Câte suferinţe există în om, tot atâtea plante vindecătoare. Chiar şi neliniştea are flori care îi vin de hac.
Sfârşitul lui august - începutul lui septembrie este momentul când natura cunoaşte o transformare semnificativă: soarele îşi slăbeşte intensitatea, lumina amiezii capătă o tentă aurie, cerul devine albastru adânc, verdele frunzelor se închide la culoare şi devine mai puţin pregnant, semn că plantele au ajuns la maturitate. Este o perioadă întrucâtva de odihnă, de repaus între vara tumultuoasă şi grăbită şi toamna melancolică, care pregăteşte natura de hibernare. Un moment de împlinire şi linişte, indus deopotrivă de peisaje, de temperaturile domolite, de aromele specifice începutului autumnal. Un moment propice şi calmului sufletesc, un răgaz pentru a vindeca agitaţia vacanţei şi a verii, mai micile sau mai marile spaime şi angoase, ori poate stările emoţionale negative. Un moment de a ridica stavilă între lumea cea zgomotoasă şi noi. În farmacia naturii există leac pentru tot, flori şi plante medicinale care tămăduiesc nu doar trupul, ci şi problemele psihice.
„Noaptea adorm foarte greu şi am un somn uşor, trezindu-mă la orice stimul”
Este o formă de insomnie specifică persoanelor cu o mare energie psihică, pe care însă nu ştiu să o canalizeze, precum şi celor emotivi, la care această problemă apare temporar, în timpul perioadelor mai agitate. Un remediu sedativ care rareori dă greş în aceste cazuri este tinctura de valeriană (Valeriana officinalis). Se foloseşte rădăcina, care în luna septembrie, este gata de recoltare şi care se prepară astfel: se pun într-un borcan cu filet zece linguri de pulbere de valeriană, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă să se macereze vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se iau, cu 10 minute înainte de culcare, 1-2 linguriţe de tinctură de rădăcină de valeriană, diluate în jumătate de pahar de apă. Tratamentul se face douăsprezece seri la rând, urmate de patru zile de pauză. Valeriana calmează prompt gândurile şi emoţiile, atenuează stresul şi frica, induce o stare de linişte şi calm propice unui somn odihnitor.
„Mă enervez foarte uşor”
Controlul impulsiunilor agresive este fără doar şi poate una din cele mai spinoase probleme ale psihologiei şi ale medicinii. Aceasta, cu atât mai mult cu cât stările de nervozitate sunt de mai multe feluri: exteriorizate sau interiorizate, de moment sau de durată, motivate mai mult sau mai puţin etc. Cert este un lucru - stările de enervare repetate, oricât de justificate ar putea părea, sunt o adevărată otravă, atât pentru psihic, cât şi pentru corp, atât pentru propria fiinţă, cât şi pentru cei din jur. Calmantele de sinteză nu sunt decât rareori o soluţie pentru cei care se confruntă cu această problemă, plantele medicinale cu acţiunea lor blândă şi de lungă durată fiind un remediu mult mai potrivit. Dintre remediile vegetale folosite contra nervozităţii am ales două, pe care le vom prezenta în continuare:
· Mugurii de tei (Tilia sp.) se găsesc în farmacii sub forma maceratului glicerinat şi se administrează sub forma unor cure de 1-2 luni. În fiecare zi, se iau de trei ori, câte 50 de picături din acest preparat, diluate în puţină apă. Mugurii de tei sunt în mod special recomandaţi persoanelor impulsive, extrovertite, dominatoare, care au accese de furie.
· Captalanul (Petasites officinalis) este o plantă de munte, care creşte în apropierea cursurilor de apă. Se mai numeşte şi brusture dulce, datorită parfumului frunzelor sale uriaşe, care au proprietăţi calmante excepţionale. Din frunzele uscate se face o pulbere prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea, pulbere din care se administrează de 3 ori pe zi câte o linguriţă rasă, în cure de minimum o lună. Este un remediu excepţional în tratarea nervozităţii la persoanele introvertite, care nu îşi exteriorizează decât foarte rar resentimentele şi ajung să trăiască stări de frustrare intensă, explodând.
„Am coşmaruri sau visuri chinuitoare, adesea somnul meu este întrerupt de stări puternice de nelinişte”
Originea acestor tulburări de somn este încă neelucidată. Ipoteza cel mai des vehiculată este aceea că frustrările şi temerile nerezolvate şi apoi refulate în timpul stării de veghe se concretizează în timp ce dormim sub forma viselor urâte. Problema este că, repetate, aceste vise ajung să facă somnul prea puţin odihnitor şi să producă, printr-o reacţie în lanţ, tulburări emoţionale mult mai grave. Ce este de făcut? În flora noastră medicinală există o plantă despre care tocmai am vorbit, captalanul, care pe lângă calitatea sa excepţională de calmant, mai are o enigmatică proprietate: limpezeşte visele şi face somnul mai odihnitor. Cei care au studiat efectele acestei plante asupra psihicului uman au afirmat chiar că acest remediu favorizează o stare de expansiune afectivă ce elimină emoţiile neplăcute şi favorizează, în timpul stării de somn, trăirea unor emoţii benefice: iubire, bucurie, calm etc. Se administrează după-amiaza, la ora 17, o linguriţă din pulberea acestei plante şi încă o linguriţă seara, înainte de culcare. Tratamentul durează o lună şi se poate relua după 5-7 zile de pauză.
„Vremea rea îmi dă stări de tristeţe şi nelinişte”
În termeni de specialitate, această problemă, de care suferă milioane de oameni, se numeşte meteosensibilitate şi este tot mai larg răspândită. Mai ales în perioadele ploioase, cu cer închis şi cu plafon de nori jos, stările emoţionale cunosc aceeaşi evoluţie ca şi vremea de afară, tinzând să devină instabile şi mohorâte. Care este leacul? O plantă cu proprietăţi psihostabilizante, care creşte în grădină: rozmarinul (Rosmarinus officinalis). Din această plantă se realizează o infuzie combinată astfel: se pun 2-3 linguriţe de rozmarin mărunţit la macerat într-o cană de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu o cană de apă clocotită, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ o jumătate de litru de preparat, care se administrează pe parcursul unei zile. Rozmarinul conferă o stare de bună dispoziţie şi tonus psihic, atenuează fluctuaţiile emoţionale specifice meteosensibililor, micşorează receptivitatea la stimulii percepuţi ca negativi (lumină redusă şi cenuşie, zgomotul monoton al ploii, umezeală etc.).
În perioadele friguroase şi umede, un leac extraordinar pentru psihic şi corp se obţine dintr-o rudă de origine mediteraneană a rozmarinului, şi anume măghiranul (Majorana hortensis). O infuzie fierbinte, obţinută prin opărirea a 3 linguriţe de măghiran cu o jumătate de litru de apă, are proprietăţi încălzitoare rapide, relaxante şi chiar euforizante, risipind depresia indusă de vremea de afară.
„Sufăr de anxietate”
Anxietatea este o stare de teamă puternică, fără un motiv aparent. În prezent constituie - se pare - cea mai frecvent întâlnită tulburare emoţională la noi în ţară. Cauza profundă a anxietăţii este acumularea de frici, de tensiuni cauzatoare de îngrijorare, care ajung ulterior să se traducă prin apariţia unor stări de angoasă, de teamă, cu atât mai intensă, cu cât motivul ei scapă celui care o trăieşte. Există în momentul actual medicaţie anxiolitică, care se administrează celor la care această tulburare emoţională apare în forme grave. În formele mai uşoare, însă, este extrem de eficient un remediu pe cât de cunoscut, pe atât de puternic: iarba de sunătoare (Hypericum perforatum). Studiile moderne arată că această iarbă de leac aparent banală acţionează ca un adevărat normalizator al activităţii emoţionale, reducând pur şi simplu gradul de excitabilitate psihică, dar fără a da reacţii adverse, de genul apatiei, al stărilor de confuzie mentală etc. Din contră, sunătoarea este un vigilizant, adică un remediu care ţine mintea trează şi limpede, conferind un gen de imunitate la stări emoţionale negative, cum ar fi anxietatea, depresia, astenia. Se administrează de trei ori pe zi câte o linguriţă de pulbere de plantă, luată cu puţină apă.
„În situaţiile stresante simt cum ritmul cardiac o ia la galop şi mă panichez”
Ghizdeiul (Lotus corniculatus) este o plantă cu tulpini ierboase şi flori delicate, de culoare galbenă, extrem de des întâlnită pe pajiştile din zonele de deal şi de munte de la noi. Aşa cum o arată şi denumirea ştiinţifică, este înrudit cu faimosul lotus şi are două calităţi terapeutice extrem de preţioase: acţionează ca un calmant psihic blând şi totodată reglează activitatea şi ritmul cardiac. Este probabil cel mai eficient remediu de la noi, în tratarea nevrozelor cardiace. Se administrează sub formă de tinctură preparată astfel: se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de tulpini înflorite de ghizdei, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de zece zile, după care se filtrează, iar tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se ia câte o linguriţă de tinctură de ghizdei de patru ori pe zi, în cure de 2-3 luni.
„Am un somn greu, dar mă trezesc mai obosit decât mă culc”
Această tulburare de somn se datorează fie unei stări de epuizare cronică, fie unor disfuncţionalităţi ale sistemului nervos, pentru care momentan nu există tratament în medicina oficială. În medicina tradiţională, există însă un leac cu efecte excepţionale: combinaţia în proporţii egale de frunze de pelin (Arthemisia absinthum) şi seminţe de chimen (Carum carvi). Din fiecare plantă se face o tinctură după reţeta prezentată la ghizdei, după care cele două tincturi se combină în proporţii egale. Din acest amestec se iau seara, cu zece minute înainte de culcare, 50 de picături, putându-se ajunge gradat, dacă nu apar efectele scontate, la 150 de picături, administrate în doză unică. Administrarea se face pe stomacul gol, ultima masă fiind luată cu minimum 3 ore înainte de culcare. Tratamentul va fi urmat vreme de 21 de zile, după care se face o pauză de 10 zile. Tratamentul se poate relua dacă este nevoie. Efectele acestui amestec de chimen şi pelin sunt uimitoare: somnul devine mult mai uşor şi mai limpede, ne amintim visele mult mai uşor şi, cel mai interesant, ne putem programa aceste vise. Pentru aceasta, înainte de a adormi, ne vom relaxa profund şi apoi ne vom gândi cu intensitate la un peisaj plăcut şi odihnitor, trăind cu anticipaţie bucuria din vis, atunci când ne vom regăsi în acel decor. După ceva antrenament, visele plăcute pe care ni le dorim vor începe să apară, iar somnul va deveni mult mai odihnitor, ne vom trezi învioraţi şi bine dispuşi.
Se afișează postările cu eticheta sacul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sacul. Afișați toate postările
10 oct. 2011
Leacuri babesti - 51-
Socul şi fructele lui
Cercetări recente plasează socul în fruntea celor mai puternice stimulente ale sistemului imunitar. Fructele lui sunt un concurent redutabil al vaccinurilor antigripale.
În laboratoarele supersofisticate ale unei universităţi medicale din Israel se fac experimente care ar putea influenţa soarta omenirii. Subiectul cercetării sunt nişte... bobite negre-albăstrui ale unei plante capabile să neutralizeze cei mai periculoşi microbi şi să mărească extraordinar capacitatea naturală de apărare a organismului. Se pare că această plantă are cu adevărat ceva special, pentru că a declanşat o desfăşurare de forţe fără precedent; sute de cercetători de prima mână lucrează de mai bine de zece ani la aceste studii care au căpătat o copleşitoare importanţă, în condiţiile în care omenirea este tot mai ameninţată de spectrul unor boli incurabile cum ar fi SIDA şi SARS, cancerul sau leucemia. Curios, un banal extract din fructele acestei plante devansează mult, ca eficienţă, substanţele chimice obţinute prin sintezele cele mai complicate. Despre ce plantă este vorba? Ei bine, aceste studii se referă la o mai veche cunoştinţă a noastră, care la noi în ţară s-a impus ca remediu de prima mână în curele de slăbire şi de dezintoxicare rapidă: socul. Ce au special aceste fructe de soc? Nu ne-ar ajunge paginile pentru a consemna toate faptele experimentale şi concluziile la care s-a ajuns în ultimii ani, legate de această plantă, în urma unor studii desfăşurate în paralel, în zeci de spitale şi institute. Extractele de fructe de soc sunt un puternic concurent al medicamentelor antivirale de ultimă generaţie, ajută la vindecarea majorităţii bolilor degenerative, la prevenirea bolii canceroase, la combaterea tumorilor benigne, prelungesc tinereţea biologică. În cele ce urmează, ne propunem să facem o scurtă şi foarte necesară sinteză despre utilizările acestei extraordinare plante, în tratarea şi prevenirea bolilor:
Unde găsim fructele de soc
În miez de toamnă, fructele socului (Sambucus nigra) pot fi găsite mai ales în zonele muntoase, pe văile râurilor şi pâraielor, unde razele soarelui pătrund mai greu, iar ciclul de vegetaţie al acestei plante este întârziat. Cel mai frecvent întâlnim socul în marginile de pădure, în zonele limitrofe drumurilor forestiere, în tăieturile de pădure unde arborii de bază încă nu s-au regenerat şi unde arbuştii de talie mică se dezvoltă luxuriant.
Recoltarea fructelor de soc
Se face prin tăierea ciorchinilor cu boabe de pe ramuri. La trei-patru ore de la culegere, aceste boabe se vor prepara sau vor fi puse la frigider, unde se pot păstra 24-48 de ore. Dacă nu se folosesc în stare proaspătă, pentru preparate cum ar fi siropul, tinctura sau sucul, fructele de soc pot fi uscate, dar numai pe cale artificială. Boabele se desprind de pe ciorchine şi se pun în strat foarte subţire pe o sobă sau pe un calorifer, care asigură o temperatură în jur de 40 de grade Celsius. Se lasă boabele să se deshidrateze până când seamănă cu stafidele. Atunci se depozitează în pungi de hârtie, în locuri uscate şi întunecoase.
Cele mai eficiente preparate din fructe de soc
Suc proaspăt
Se obţine prin zdrobirea boabelor de şoc cu ajutorul mixerului electric, sau manual, cu ajutorul unei linguri de lemn. După zdrobire, pasta rezultată se filtrează printr-un tifon pus în două, sucul obţinut fiind pus într-o sticlă curată şi apoi depozitat la rece. Termenul de valabilitate al acestui suc în condiţiile păstrării la frigider este de maximum 48 de ore. Se administrează 3-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, pentru tratarea constipaţiei, a colitelor de putrefacţie, pentru întărirea capacităţii de apărare a organismului.
Tinctură
Se obţine prin amestecarea sucului proaspăt de fructe de soc cu alcool alimentar de nouăzeci de grade. Într-o sticlă, se pun un pahar de suc de fructe de soc şi un pahar de alcool alimentar, după care se agită bine amestecul pentru a se omogeniza. Ulterior, tinctura se pune la păstrare în sticlă bine închisă, la loc întunecos şi rece. Termenul său de valabilitate este de doi ani. Se administrează 1-4 linguri pe zi, ca remediu forte în curele de slăbire, ca detoxifiant în bolile cronice şi degenerative, pentru sporirea rapidă a imunităţii.
Pentru o scădere rapidă în greutate - în cazul persoanelor obeze sau supraponderale, schema de tratament este următoarea: în prima zi se ia o linguriţă pe stomacul gol, la ora 18; în a doua zi se iau 2 linguriţe la aceeaşi oră ş.a.m.d., până în ziua a şaptea, când se ajunge la 7 linguriţe luate o dată. Se menţine această doză vreme de 30 de zile. Această creştere gradată a dozei este necesară pentru a nu apărea diareea sau colicile abdominale. Dacă pe măsură ce se creşte doza apare totuşi diareea puternică, se iau în completare (sublingual) 2-3 linguriţe de pulbere de scoarţă de stejar (Quercus robur) pe zi sau de iarbă de coada-racului (Potentilla anserina), iar dacă diareea persistă, atunci se reduce doza sau chiar se întrerupe tratamentul. În cazul în care apare balonarea (fenomen rar la tratamentul cu soc), consumaţi zilnic 1-2 linguriţe de chimen sau fenicul.
Pulbere
Se obţine prin măcinarea cât mai fină a boabelor uscate cu râşniţa electrică de cafea. Se administrează 3-4 linguriţe de pulbere pe zi, pe stomacul gol, fiind recomandată în tratarea avitaminozelor, a bolilor oculare, a diareei (fructele uscate au un efect opus extractelor proaspete), a colitei.
Sirop
La două pahare de suc proaspăt de fructe de soc, obţinut după metoda de mai sus, se adaugă două pahare de zahăr brun şi coaja rasă de la două lămâi. Se pune acest amestec pe foc şi se lasă să clocotească scurt, după care se toarnă fierbinte într-o sticlă care va fi închisă apoi ermetic. Se iau 4-5 linguriţe din acest preparat pe zi, pentru un efect uşor laxativ, tonic, vitaminizant şi remineralizant.
Boli care se tratează cu fructe de soc
· Gripă, guturai, sensibilitate la epidemiile de gripă - vaccinurile antigripale cele mai sofisticate au acum o concurentă serioasă: tinctura de fructe de soc. Cel puţin aşa susţin cercetătorii, care au testat extractul pe zeci de tipuri de virusuri care produc gripă. Concluzia: substanţele conţinute de fructele de soc blochează infectarea celulelor sănătoase de către virusurile gripale şi, ca atare, stopează boala, atât în fazele incipiente, cât şi în cele avansate. Acţiunea fructelor de soc este deocamdată unică în lume, nici un alt medicament de sinteză sau natural neajungând la asemenea performanţe. Preventiv, în timpul epidemiilor de gripă care se fac deja simţite la începutul toamnei, se fac cure de două săptămâni, timp în care se iau 2-3 linguri de tinctură de soc pe zi. Dacă gripa v-a „prins” deja, luaţi pe parcursul unei zile 2-4 linguri de tinctură diluată în apă, timp de 7-10 zile la rând. Vindecarea se va face mult mai rapid, iar în plus, vor fi mult diminuate anumite simptome, cum ar fi febra, durerile musculare, stările de slăbiciune.
· Obezitate, îngrăşare - acum câteva luni, am văzut un caz care mi-a reconfirmat uimitoarea capacitate a tincturii de soc de a rezolva rapid acest tip de probleme. Pacienta, în vârstă de 38 de ani, avea o greutate cu douăzeci de kilograme peste cea normală, iar curele de înfometare pe care le încercase dădeau rezultate mult prea lente, aşa încât se descuraja şi renunţa la ele. În disperare de cauză, a apelat la o cură cu tinctură de fructe de soc, pe care a ţinut-o vreme de trei luni neîntrerupt. Încă din primele două săptămâni, a sesizat o puternică intensificare a tranzitului intestinal, precum şi o eliminare a apei din corp, aşa încât a scăzut trei kilograme în greutate, aproape fără efort. A continuat tratamentul intens cu tinctură de fructe de soc şi, pe lângă faptul că slăbea la aceeaşi cantitate de hrană consumată, de la un moment dat a început să nu mai simtă acea nevoie imperioasă de a mânca. A reuşit în cele nouăzeci de zile de tratament să slăbească aproape 15 kilograme, iar scăderea în greutate s-a corelat cu o extraordinară modificare în bine a trăsăturilor fizice. Aspectul încărcat al tenului a dispărut încă din primele săptămâni, pielea a căpătat un aspect luminos, întreg corpul câştigând parcă o nouă tinereţe. Schema de administrare folosită în acest tratament este cea prezentată mai sus, la modul de obţinere a tincturii de soc.
· Constipaţie, constipaţie cronică, colită de putrefacţie - se administrează dimineaţa, pe nemâncate, una-trei linguri de tinctură de soc, diluate într-o cană de apă. Tratamentul se face vreme de patru săptămâni la rând şi se poate relua, la nevoie, după o pauză de 5-7 zile.
· Herpes - atunci când apar primele simptome ale unei erupţii herpetice (uşoară febră, nervozitate, usturime sau mâncărimi), se ia câte o lingură de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, din oră în oră, în total 3-4 doze. Se menţine tratamentul vreme de o săptămână. Anumite principii active din fructele de soc anihilează mecanismul enzimatic prin care virusurile pătrund în celulele sănătoase, stopând astfel boala ori grăbind vindecarea. Un fenomen similar se petrece şi în cazul infecţiei cu temutul virus HIV, despre al cărei tratament vom vorbi în continuare.
· Adjuvant în tratamentul infecţiei cu HIV - se fac tratamente de lungă durată cu tinctură de fructe de soc. Se administrează 2-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, în cure de 45 de zile, cu o săptămână de pauză, după care se reia.
· Pentru îmbunătăţirea vederii nocturne, adjuvant în tratarea bolilor oculare - se iau zilnic 3-4 linguriţe de pulbere de fructe uscate de soc. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de 3-4 săptămâni. Anumiţi pigmenţi (care dau culoarea neagră boabelor), vitaminele şi mineralele din compoziţia acestor fructe au un efect excepţional asupra ochilor.
· Adjuvant în tratarea tumorilor maligne şi benigne - o cură de treizeci de zile cu tinctură de fructe de soc, administrată câte 2 linguri pe zi, are efecte surprinzător de puternice, prin activarea sistemului imunitar, element extrem de important în tratarea acestei categorii de afecţiuni.
· Psoriazis, alergie cutanată, sclerodermie, boli de piele rezistente la tratamentele clasice - mai ales în lunile octombrie-noiembrie, când multe boli de piele, cum ar fi psoriazisul sau sclerodermia, tind să recidiveze sau să se agraveze, cura cu suc sau tinctură de fructe de soc este cât se poate de binevenită. Se administrează zilnic 1-2 linguriţe de suc sau 3-4 linguriţe de tinctură, pe o perioadă de minimum patru săptămâni.
Precauţii şi contraindicaţii
· Întrucât are un efect laxativ şi purgativ puternic, tinctura din fructe de soc va fi administrată cu prudenţă în doze mari (peste 2 linguri pe zi), pentru a nu accelera prea mult tranzitul intestinal. Cu excepţia cazurilor în care se foloseşte tinctură de fructe de soc pentru slăbire rapidă sau contra constipaţiei, este indicat să se ia zilnic şi câte una-două linguriţe de pulbere de creţişoară (Alchemilla vulgaris) sau de scoarţă de stejar (Quercus sp.), pentru a ţine sub control tranzitul intestinal.
· Preparatele obţinute din fructele de soc proaspete, mai ales tinctura şi sucul, sunt contraindicate în cazurile de diaree acută şi cronică, precum şi în cazul colitei de fermentaţie.
· Persoanele care au un colon sensibil sau suferă frecvent de balonare ar fi bine să consume în paralel cu preparatele din fructe de soc şi anumite condimente cu rol carminativ şi antiinflamator intestinal: seminţe de fenicul, seminţe de chimen, busuioc, mentă.
Atenţie la toxicitatea socului
Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind mai degrabă medicament decât aliment. Şi ca orice medicament ingerat în doze prea mari, poate da reacţii adverse cât se poate de neplăcute: vomă, arsuri la stomac, inflamarea gâtului, dificultăţi în respiraţie.
Dozele periculoase sunt de 200 de grame de fruct sau de suc şi de 300 de grame de tinctură pe zi.
Cercetări recente plasează socul în fruntea celor mai puternice stimulente ale sistemului imunitar. Fructele lui sunt un concurent redutabil al vaccinurilor antigripale.
În laboratoarele supersofisticate ale unei universităţi medicale din Israel se fac experimente care ar putea influenţa soarta omenirii. Subiectul cercetării sunt nişte... bobite negre-albăstrui ale unei plante capabile să neutralizeze cei mai periculoşi microbi şi să mărească extraordinar capacitatea naturală de apărare a organismului. Se pare că această plantă are cu adevărat ceva special, pentru că a declanşat o desfăşurare de forţe fără precedent; sute de cercetători de prima mână lucrează de mai bine de zece ani la aceste studii care au căpătat o copleşitoare importanţă, în condiţiile în care omenirea este tot mai ameninţată de spectrul unor boli incurabile cum ar fi SIDA şi SARS, cancerul sau leucemia. Curios, un banal extract din fructele acestei plante devansează mult, ca eficienţă, substanţele chimice obţinute prin sintezele cele mai complicate. Despre ce plantă este vorba? Ei bine, aceste studii se referă la o mai veche cunoştinţă a noastră, care la noi în ţară s-a impus ca remediu de prima mână în curele de slăbire şi de dezintoxicare rapidă: socul. Ce au special aceste fructe de soc? Nu ne-ar ajunge paginile pentru a consemna toate faptele experimentale şi concluziile la care s-a ajuns în ultimii ani, legate de această plantă, în urma unor studii desfăşurate în paralel, în zeci de spitale şi institute. Extractele de fructe de soc sunt un puternic concurent al medicamentelor antivirale de ultimă generaţie, ajută la vindecarea majorităţii bolilor degenerative, la prevenirea bolii canceroase, la combaterea tumorilor benigne, prelungesc tinereţea biologică. În cele ce urmează, ne propunem să facem o scurtă şi foarte necesară sinteză despre utilizările acestei extraordinare plante, în tratarea şi prevenirea bolilor:
Unde găsim fructele de soc
În miez de toamnă, fructele socului (Sambucus nigra) pot fi găsite mai ales în zonele muntoase, pe văile râurilor şi pâraielor, unde razele soarelui pătrund mai greu, iar ciclul de vegetaţie al acestei plante este întârziat. Cel mai frecvent întâlnim socul în marginile de pădure, în zonele limitrofe drumurilor forestiere, în tăieturile de pădure unde arborii de bază încă nu s-au regenerat şi unde arbuştii de talie mică se dezvoltă luxuriant.
Recoltarea fructelor de soc
Se face prin tăierea ciorchinilor cu boabe de pe ramuri. La trei-patru ore de la culegere, aceste boabe se vor prepara sau vor fi puse la frigider, unde se pot păstra 24-48 de ore. Dacă nu se folosesc în stare proaspătă, pentru preparate cum ar fi siropul, tinctura sau sucul, fructele de soc pot fi uscate, dar numai pe cale artificială. Boabele se desprind de pe ciorchine şi se pun în strat foarte subţire pe o sobă sau pe un calorifer, care asigură o temperatură în jur de 40 de grade Celsius. Se lasă boabele să se deshidrateze până când seamănă cu stafidele. Atunci se depozitează în pungi de hârtie, în locuri uscate şi întunecoase.
Cele mai eficiente preparate din fructe de soc
Suc proaspăt
Se obţine prin zdrobirea boabelor de şoc cu ajutorul mixerului electric, sau manual, cu ajutorul unei linguri de lemn. După zdrobire, pasta rezultată se filtrează printr-un tifon pus în două, sucul obţinut fiind pus într-o sticlă curată şi apoi depozitat la rece. Termenul de valabilitate al acestui suc în condiţiile păstrării la frigider este de maximum 48 de ore. Se administrează 3-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, pentru tratarea constipaţiei, a colitelor de putrefacţie, pentru întărirea capacităţii de apărare a organismului.
Tinctură
Se obţine prin amestecarea sucului proaspăt de fructe de soc cu alcool alimentar de nouăzeci de grade. Într-o sticlă, se pun un pahar de suc de fructe de soc şi un pahar de alcool alimentar, după care se agită bine amestecul pentru a se omogeniza. Ulterior, tinctura se pune la păstrare în sticlă bine închisă, la loc întunecos şi rece. Termenul său de valabilitate este de doi ani. Se administrează 1-4 linguri pe zi, ca remediu forte în curele de slăbire, ca detoxifiant în bolile cronice şi degenerative, pentru sporirea rapidă a imunităţii.
Pentru o scădere rapidă în greutate - în cazul persoanelor obeze sau supraponderale, schema de tratament este următoarea: în prima zi se ia o linguriţă pe stomacul gol, la ora 18; în a doua zi se iau 2 linguriţe la aceeaşi oră ş.a.m.d., până în ziua a şaptea, când se ajunge la 7 linguriţe luate o dată. Se menţine această doză vreme de 30 de zile. Această creştere gradată a dozei este necesară pentru a nu apărea diareea sau colicile abdominale. Dacă pe măsură ce se creşte doza apare totuşi diareea puternică, se iau în completare (sublingual) 2-3 linguriţe de pulbere de scoarţă de stejar (Quercus robur) pe zi sau de iarbă de coada-racului (Potentilla anserina), iar dacă diareea persistă, atunci se reduce doza sau chiar se întrerupe tratamentul. În cazul în care apare balonarea (fenomen rar la tratamentul cu soc), consumaţi zilnic 1-2 linguriţe de chimen sau fenicul.
Pulbere
Se obţine prin măcinarea cât mai fină a boabelor uscate cu râşniţa electrică de cafea. Se administrează 3-4 linguriţe de pulbere pe zi, pe stomacul gol, fiind recomandată în tratarea avitaminozelor, a bolilor oculare, a diareei (fructele uscate au un efect opus extractelor proaspete), a colitei.
Sirop
La două pahare de suc proaspăt de fructe de soc, obţinut după metoda de mai sus, se adaugă două pahare de zahăr brun şi coaja rasă de la două lămâi. Se pune acest amestec pe foc şi se lasă să clocotească scurt, după care se toarnă fierbinte într-o sticlă care va fi închisă apoi ermetic. Se iau 4-5 linguriţe din acest preparat pe zi, pentru un efect uşor laxativ, tonic, vitaminizant şi remineralizant.
Boli care se tratează cu fructe de soc
· Gripă, guturai, sensibilitate la epidemiile de gripă - vaccinurile antigripale cele mai sofisticate au acum o concurentă serioasă: tinctura de fructe de soc. Cel puţin aşa susţin cercetătorii, care au testat extractul pe zeci de tipuri de virusuri care produc gripă. Concluzia: substanţele conţinute de fructele de soc blochează infectarea celulelor sănătoase de către virusurile gripale şi, ca atare, stopează boala, atât în fazele incipiente, cât şi în cele avansate. Acţiunea fructelor de soc este deocamdată unică în lume, nici un alt medicament de sinteză sau natural neajungând la asemenea performanţe. Preventiv, în timpul epidemiilor de gripă care se fac deja simţite la începutul toamnei, se fac cure de două săptămâni, timp în care se iau 2-3 linguri de tinctură de soc pe zi. Dacă gripa v-a „prins” deja, luaţi pe parcursul unei zile 2-4 linguri de tinctură diluată în apă, timp de 7-10 zile la rând. Vindecarea se va face mult mai rapid, iar în plus, vor fi mult diminuate anumite simptome, cum ar fi febra, durerile musculare, stările de slăbiciune.
· Obezitate, îngrăşare - acum câteva luni, am văzut un caz care mi-a reconfirmat uimitoarea capacitate a tincturii de soc de a rezolva rapid acest tip de probleme. Pacienta, în vârstă de 38 de ani, avea o greutate cu douăzeci de kilograme peste cea normală, iar curele de înfometare pe care le încercase dădeau rezultate mult prea lente, aşa încât se descuraja şi renunţa la ele. În disperare de cauză, a apelat la o cură cu tinctură de fructe de soc, pe care a ţinut-o vreme de trei luni neîntrerupt. Încă din primele două săptămâni, a sesizat o puternică intensificare a tranzitului intestinal, precum şi o eliminare a apei din corp, aşa încât a scăzut trei kilograme în greutate, aproape fără efort. A continuat tratamentul intens cu tinctură de fructe de soc şi, pe lângă faptul că slăbea la aceeaşi cantitate de hrană consumată, de la un moment dat a început să nu mai simtă acea nevoie imperioasă de a mânca. A reuşit în cele nouăzeci de zile de tratament să slăbească aproape 15 kilograme, iar scăderea în greutate s-a corelat cu o extraordinară modificare în bine a trăsăturilor fizice. Aspectul încărcat al tenului a dispărut încă din primele săptămâni, pielea a căpătat un aspect luminos, întreg corpul câştigând parcă o nouă tinereţe. Schema de administrare folosită în acest tratament este cea prezentată mai sus, la modul de obţinere a tincturii de soc.
· Constipaţie, constipaţie cronică, colită de putrefacţie - se administrează dimineaţa, pe nemâncate, una-trei linguri de tinctură de soc, diluate într-o cană de apă. Tratamentul se face vreme de patru săptămâni la rând şi se poate relua, la nevoie, după o pauză de 5-7 zile.
· Herpes - atunci când apar primele simptome ale unei erupţii herpetice (uşoară febră, nervozitate, usturime sau mâncărimi), se ia câte o lingură de tinctură, diluată în jumătate de pahar de apă, din oră în oră, în total 3-4 doze. Se menţine tratamentul vreme de o săptămână. Anumite principii active din fructele de soc anihilează mecanismul enzimatic prin care virusurile pătrund în celulele sănătoase, stopând astfel boala ori grăbind vindecarea. Un fenomen similar se petrece şi în cazul infecţiei cu temutul virus HIV, despre al cărei tratament vom vorbi în continuare.
· Adjuvant în tratamentul infecţiei cu HIV - se fac tratamente de lungă durată cu tinctură de fructe de soc. Se administrează 2-4 linguri pe zi, pe stomacul gol, în cure de 45 de zile, cu o săptămână de pauză, după care se reia.
· Pentru îmbunătăţirea vederii nocturne, adjuvant în tratarea bolilor oculare - se iau zilnic 3-4 linguriţe de pulbere de fructe uscate de soc. Administrarea se face pe stomacul gol, în cure de 3-4 săptămâni. Anumiţi pigmenţi (care dau culoarea neagră boabelor), vitaminele şi mineralele din compoziţia acestor fructe au un efect excepţional asupra ochilor.
· Adjuvant în tratarea tumorilor maligne şi benigne - o cură de treizeci de zile cu tinctură de fructe de soc, administrată câte 2 linguri pe zi, are efecte surprinzător de puternice, prin activarea sistemului imunitar, element extrem de important în tratarea acestei categorii de afecţiuni.
· Psoriazis, alergie cutanată, sclerodermie, boli de piele rezistente la tratamentele clasice - mai ales în lunile octombrie-noiembrie, când multe boli de piele, cum ar fi psoriazisul sau sclerodermia, tind să recidiveze sau să se agraveze, cura cu suc sau tinctură de fructe de soc este cât se poate de binevenită. Se administrează zilnic 1-2 linguriţe de suc sau 3-4 linguriţe de tinctură, pe o perioadă de minimum patru săptămâni.
Precauţii şi contraindicaţii
· Întrucât are un efect laxativ şi purgativ puternic, tinctura din fructe de soc va fi administrată cu prudenţă în doze mari (peste 2 linguri pe zi), pentru a nu accelera prea mult tranzitul intestinal. Cu excepţia cazurilor în care se foloseşte tinctură de fructe de soc pentru slăbire rapidă sau contra constipaţiei, este indicat să se ia zilnic şi câte una-două linguriţe de pulbere de creţişoară (Alchemilla vulgaris) sau de scoarţă de stejar (Quercus sp.), pentru a ţine sub control tranzitul intestinal.
· Preparatele obţinute din fructele de soc proaspete, mai ales tinctura şi sucul, sunt contraindicate în cazurile de diaree acută şi cronică, precum şi în cazul colitei de fermentaţie.
· Persoanele care au un colon sensibil sau suferă frecvent de balonare ar fi bine să consume în paralel cu preparatele din fructe de soc şi anumite condimente cu rol carminativ şi antiinflamator intestinal: seminţe de fenicul, seminţe de chimen, busuioc, mentă.
Atenţie la toxicitatea socului
Fructele de soc sunt foarte puternice ca remediu, fiind mai degrabă medicament decât aliment. Şi ca orice medicament ingerat în doze prea mari, poate da reacţii adverse cât se poate de neplăcute: vomă, arsuri la stomac, inflamarea gâtului, dificultăţi în respiraţie.
Dozele periculoase sunt de 200 de grame de fruct sau de suc şi de 300 de grame de tinctură pe zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
