10 oct. 2011

Leacuri babesti - 56-

                                                 GUTUILE şi PERELE

Sub razele aurii ale soarelui de toamnă se coc ultimele fructe ale anului. Pere dulci parfumate, mere roşii şi pline de sevă, struguri translucizi cu gust tămâios, gutui dulci-amărui de culoarea aurului. Natura nu oboseşte să-şi împlinească minunile. Iar când ele sunt şi minuni de ordin terapeutic, e cazul să le cercetăm cu mai multă atenţie
GUTUI
Primele mărturii despre cultivarea acestor fructe galbene, cu un gust neobişnuit, dulce-astringent, şi cu un parfum amărui inconfundabil, datează de acum 4000 de ani. Atunci s-au cultivat - se pare - pentru prima oară, în însoritele insule ale arhipelagului grecesc. Din Grecia antică gutuile s-au răspândit apoi în întreaga Europă şi în Asia, ajungând să fie considerate adevărate ingrediente magice. Romanii le numeau „mere de aur” şi le foloseau pentru a se feri de deochi („ochiul rău”) şi de farmece. Îndrăgostiţii celebrau ritualuri erotice, mâncând un fruct de gutui, pentru a-şi rămâne fideli pentru eternitate. Copiii debili sau bolnăvicioşi erau îmbăiaţi în decoct de gutui pentru a deveni puternici şi invulnerabili la boli. Grecii considerau gutuile fructele iubirii şi ale fericirii şi le aduceau drept ofrandă Afroditei, zeiţa frumuseţii şi a dragostei. În timpurile noastre, cercetările au pus în evidenţă proprietăţi, dacă nu magice, cel puţin extraordinare, ale acestor fructe în alt domeniu: cel al medicinii. Gutuile conţin substanţe care stimulează ficatul şi pancreasul, încetinesc procesele de îmbătrânire şi combat incredibil de eficient teribilul cancer. Vă oferim în continuare un mic ghid de folosire a acestor fructe, încă foarte puţin cunoscute şi apreciate ca valoare terapeutică:
· Insuficienţă pancreatică, pancreatită. Sucul proaspăt de gutui face adevărate minuni în vindecarea acestor afecţiuni, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi câte o jumătate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumătate de pahar de suc de mere, în cure de minimum trei săptămâni. Sucul de gutui are efecte stimulente ale activităţii pancreasului şi antiinflamatoare, fiind un excelent adjuvant al medicaţiei clasice în aceste boli.
· Hepatită, insuficienţă hepatică - se face o cură cât mai lungă (ideal ar fi de o lună şi jumătate) de nectar proaspăt de gutui, din care se bea câte un litru - un litru şi jumătate pe zi. Substanţele conţinute de aceste fructe stimulează activitatea hepatică, măresc gradat pofta de mâncare, au efecte imunostimulente. Cercetări recente efectuate în Japonia au pus în evidenţă existenţa în coaja gutuilor a unor substanţe antivirale, care se pare că inhibă dezvoltarea microorganismelor ce declanşează hepatita de tip A, B şi C.
· Boală canceroasă - consumul ca atare de gutui, precum şi al nectarului (care trebuie să includă şi coaja) obţinut din aceste fructe are efecte excepţionale în tratarea acestei teribile maladii. În anul 2004, cercetătorul nipon Kanematsu Sugiura a demonstrat ştiinţific faptul că anumite substanţe conţinute de gutui (în special vitamina B17) ajută la distrugerea celulelor maligne, fără a le afecta pe cele normale.
· Enterită, enterocolită. Un litru - un litru şi jumătate de decoct de gutui băut zilnic elimină sau ameliorează simţitor aceste afecţiuni. Gutuile rase şi amestecate cu miere, câte jumătate de kilogram pe zi, combat foarte eficient colita de fermentaţie. În Anglia, decoctul de gutui este folosit chiar contra hemoragiilor intestinale.
· Colon iritabil, ptozarea intestinelor. Sucul de gutui, din care se consumă câte o jumătate de litru pe zi (eventual în combinaţie cu sucul de mere), are efecte tonice remarcabile la nivelul intestinelor. De asemenea, rase şi consumate cu miere, gutuile au efecte antiinflamatoare, fiind un remediu surprinzător de eficient pentru persoanele care au colonul iritabil.
· Senzaţie de greaţă şi greutate în stomac dimineaţa. Se consumă dimineaţa, pe stomacul gol, un sfert sau o jumătate de gutuie, neîndulcită. Are un gust destul de neplăcut, însă este neîntrecut ca remediu antivomitiv şi ca stimulent al digestiei.
· Hemoroizi. Se consumă dimineaţa şi seara câte o gutuie cu tot cu coajă, rasă şi amestecată cu miere. Are efecte uşor laxative, astringente (opreşte sângerările) şi antiinflamatoare. Extern, se foloseşte o soluţie obţinută din seminţele acestui fruct: sâmburii a două gutui se strivesc şi se pun la macerat într-un sfert de pahar de apă, de seara şi până dimineaţa, când soluţia se filtrează. Cu preparatul obţinut se fac comprese care se pun pe zona afectată. Dacă este posibil, se pot face şi clisme, cu o pară de cauciuc.
PERE
Sunt printre primele fructe cultivate pe pământ. Mai întâi, perii au crescut spontan la poalele munţilor Himalaya, în urmă cu 6000 de ani. Apoi au fost cultivaţi şi a început răspândirea lor gradată în Asia şi pe continentul european, având un loc privilegiat în grădinile regale din întreaga lume. Se spunea despre pere că aduc în sufletul fiinţei umane blândeţea şi iertarea, fiind recomandate în alimentaţia persoanelor cu porniri colerice, care se enervează foarte uşor. Plinius considera că perele sunt fructele speranţei, care readuc optimismul şi favorizează pornirile generoase.
Despre valoarea terapeutică a acestor fructe nu s-a ştiut multă vreme mai nimic. Studii recente au arătat, însă, că perele se disting prin câteva calităţi vindecătoare, rar întâlnite la alte alimente, fiind excepţionale în tratarea afecţiunilor renale şi urinare, a bolilor cardio-vasculare, precum şi în intoxicaţii şi în bolile care apar pe fondul deficienţelor imunitare.
· Colita de putrefacţie este eliminată într-o săptămână cu următorul tratament: înaintea fiecăreia dintre cele trei mese principale se consumă câte o jumătate de kilogram de pere proaspete. Regimul alimentar în această perioadă şi 2 luni după tratament va fi exclusiv lacto-vegetarian, fără nici un fel de carne, fără ouă, fără majoritatea lactatelor (se pot consuma doar unt, smântână de fermentaţie şi iaurt).
· Anemia (inclusiv cea care apare la copii). Se consumă zilnic minimum un kilogram de pere, ca atare sau sub formă de nectar. Perele, pe lângă faptul că sunt destul de bogate în fier, stimulează hematopoeza, adică procesul de formare a globulelor roşii.
· Infecţii asociate cu febră, deficienţe imunitare. Se face o cură de 1-2 săptămâni cu nectar de pere, din care se consumă minimum un litru pe zi. Aceste fructe favorizează producţia de celule cu rol imunitar, ameliorează stările febrile, hrănesc organismul, ajutându-l să lupte cu boala.
· Hipertensiune, aritmie cardiacă, boli cardio-vasculare în general. Studii recente au arătat că un consum ridicat de polifenoli (substanţe organice prezente mai ales în fructe) din surse naturale este în strânsă legătură cu un risc mult mai scăzut de apariţie a bolilor cardio-vasculare. Perele şi piersicile sunt cele mai bogate în aceste substanţe naturale, mai ales când nu sunt tratate cu pesticide. Mai ales persoanele cu predispoziţie spre această categorie de afecţiuni, sau la care bolile cardio-vasculare sunt deja instalate, ar trebui să consume în timpul toamnei mari cantităţi din aceste fructe, în special pere, netratate chimic.
· Litiază renală (mai ales cu uraţi). Se consumă zilnic, vreme de 2-3 săptămâni, câte 1-2 litri de suc de pere. Acest remediu nu numai că dizolvă şi mărunţeşte pietrele, ci şi favorizează eliminarea lor promptă, prin mărirea diurezei. De altfel, perele sunt un excelent stimulent al activităţii rinichilor, fiind folosite şi în scop profilactic, împotriva litiazelor de orice fel.
Reţete de frumuseţe cu gutui
Ridurile sunt foarte eficient combătute de cojile unei gutui fierte într-o jumătate de cană de lapte. Soluţia obţinută se pune călduţă, sub formă de compresă, pe obraji, unde se ţine 20-30 de minute. Tratamentul se repetă zilnic, vreme de 3-4 săptămâni.
Ten gras. Se fac loţionări ale obrajilor, nasului, bărbiei şi ale frunţii cu suc proaspăt de gutui. După aplicarea preparatului, se rămâne aşa vreme de 30 de minute, după care pielea se spală cu apă călduţă.
Prepararea fructelor în scop terapeutic
· Fructele uscate. Se obţin prin tăierea în felii, cu o grosime de 1 cm, a fructului bine spălat în prealabil şi nedecojit. Feliile se pun pe o aţă care se plasează în preajma unei surse puternice de căldură (sobă de teracotă, calorifer). După 2-3 zile de uscare, feliile de fruct se pun în cuptor, care se dă la foc mic şi se lasă cu uşiţa întredeschisă, aşa încât fructele să se usuce rapid, dar fără să se ardă. Când feliile de pere sau de gutui sunt tari şi aspre la pipăit, pierzându-şi în mare măsură elasticitatea, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obţinut se depozitează în pungi de plastic bine închise.
· Decoct de fructe uscate. Aproximativ 40 de grame de fruct uscat se fierb vreme de 10 minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. Preparatul astfel obţinut se consumă de regulă îndulcit cu miere, fiind un excelent astringent şi antiinfecţios digestiv. Acelaşi decoct poate fi obţinut din jumătate de kilogram de gutui sau de pere proaspete, date în prealabil prin răzătoare. Decoctul de gutui este cel mai cunoscut şi folosit. Denumirea sa în limbaj de specialitate este de „Decoctum Cydoniae”, fiind un preparat oficial înregistrat în farmacopeea britanică, belgiană, franceză, şi recomandat a se consuma în cantităţi mari contra: dizenteriei, diareei, gonoreei, stărilor de iritare ale mucoaselor, durerilor de gât.
· Fructe proaspete. Se consumă bine spălate şi, important, fără a li se îndepărta coaja (care este foarte bogată în vitamine şi minerale). Întrucât gustul gutuilor nu este întotdeauna agreat, ele se consumă rase şi amestecate cu miere (eventual amestecate şi cu mere şi cu coajă de lămâie rasă).
· Suc. Se obţine din fructele proaspete, cu storcătorul electric centrifugal. Se consumă la câteva minute după preparare, când potenţialul său terapeutic este maxim. La frigider se poate păstra într-o sticlă foarte bine închisă, vreme de cel mult 6 ore.
· Nectar. Se obţine în blender (mixer electric), în care se pun un litru de apă, 3-4 pere de mărime medie sau 2 gutui nedecojite şi 2 linguri de miere. Toate ingredientele se mixează vreme de 5 minute, după care se pune preparatul obţinut într-o sticlă cu dop, care se păstrează la frigider. Se consumă nectarul pe parcursul unei zile.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu