Nici o primăvară fără... URZICI
Aşa cum Martie nu lipseşte din post, nici urzicuţa nu lipseşte din Martie. Tovarăşi de drum, unul aduce cu el primăvara, celălalt – sănătatea.
Nu există plantă mai modestă decât urzica, dar nici mai iubită, în lumea satului românesc. Folosită, deopotrivă, în ritualuri magice de “facere” şi “desfacere”, buruiană de bază în atelierul fermecătoarelor a căror spiţă nu s-a pierdut, ea este, totodată, şi o plantă de protecţie fizică, un remediu de forţă prin care natura îşi dovedeşte puterea asupra suferinţelor omeneşti. Cu domiciliul universal - de la margini de şanţ şi de drum până la maluri de apă şi streşini umede de păduri, îţi iese în drum, cu frunzele ei ţepoase şi pline de clorofilă, vârându-se dinadins sub talpa piciorului: “Ia-mă şi bea-mă, dacă vrei să trăieşti fără medicamente în buzunar”. Într-adevăr, cine recurge la zeama şi ceaiul lor, se va conecta direct la o sursă excepţională de energie, ca să nu mai vorbim de remediul pe care îl reprezintă pentru anemii, probleme respiratorii, boli de rinichi, genitale, de piele şi multe altele. În concluzie: în loc s-o călcaţi, mai bine culegeţi-o şi luaţi-o acasă, mulţumindu-i în gând pentru sacrificiul ei.
Recoltarea şi condiţionarea urzicii
Rădăcinile urzicii sunt subţiri şi întinse pe sub pământ ca o reţea, adesea lungă de câţiva metri (urzicile cresc în colonii), care se dezgroapă foarte uşor, întrucât se dezvoltă la adâncime mică. După dezgropare, rădăcinile se taie, lăsând o parte dintre ele în continuare în pământ, pentru a asigura regenerarea, iar apoi se spală într-un curent rapid de apă şi se lasă la zvântat. Se prepară proaspete sau se usucă la soare, până când devin casante, semn că pot fi depozitate.
Frunzele de urzică tinere se culeg în luna martie şi la începutul lui aprilie, prin rupere cu mâna. Este bine în timpul recoltării să ne protejăm cu o mănuşă, întrucât perii iritativi ai urzicii se dezvoltă cu mult înainte ca frunzele să ajungă la maturitate. De regulă, frunzele fragede de urzică nu se usucă, ci se consumă proaspete, aşa cum vom vedea în continuare.
Preparate terapeutice pe bază de urzică
Suc
Se obţine întocmai ca şi cel de leurdă, prin mixare sau prin macerare în apă.
Tinctură
Rădăcinile proaspete de urzică se taie cât se poate de mărunt şi se pun într-un borcan cu filet, după care se adaugă alcool de şaptezeci de grade, cât să le cuprindă. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat 2-3 săptămâni, într-un loc călduţ. După trecerea perioadei de macerare, se filtrează, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici, închise la culoare.
Se administrează o linguriţă din această tinctură de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. De regulă, fiecare doză de tinctură se diluează în jumătate de pahar de apă înainte de administrare.
Pulbere de rădăcină
Se macină fin cu râşniţa electrică de cafea rădăcinile uscate de urzică. Administrarea se face pe stomacul gol: 1 linguriţă de pulbere de 4-6 ori pe zi.
Sirop de urzică
Se prepară din frunzele proaspete de urzică, care se toacă foarte fin, după care se pun într-un borcan, umplându-l pe trei sferturi. Se completează volumul rămas cu miere de albine lichidă, amestecându-se continuu, aşa încât să omogenizăm preparatul. Se închide borcanul şi se lasă conţinutul la macerat vreme de 30 de zile, după care se filtrează, obţinându-se un sirop verzui, cu efecte detoxifiante şi reîntineritoare excepţionale.
Boli care se vindecă prin tratamentul cu urzică
· Alergie, boli autoimune - se consumă zilnic 2 pahare de suc de urzică, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Acest suc are o acţiune puternic depurativă, reglează activitatea imunitară şi are efect antiinflamator. O cură durează minimum 21 de zile, cu 5 zile pauză, după care se poate relua. În afara sezonului se consumă siropul de urzică: 4-5 linguriţe pe zi, în cure de 1-2 luni.
· Adenom de prostată, prostatită - se ia câte o linguriţă de tinctură de rădăcină de urzică, de patru ori pe zi. Suplimentar, se bea suc de urzică (obţinut însă nu doar din frunze, ci şi din rădăcini), câte un pahar pe zi. Tratamentul durează minimum o lună, iar efectele sunt spectaculoase, pentru că urzica acţionează nu doar ca antiinflamator şi antitumoral, ci are şi efecte de reglare hormonală foarte bune, acţionând asupra cauzei bolii.
· Anemie, demineralizare - se consumă 1-2 pahare de suc de urzică pe zi. Simultan, se consumă urzici fierte (gătite), câte un castron pe zi minimum, pentru un aport masiv de minerale. De regulă, o cură de remineralizare cu suc şi fiertură de urzici durează două săptămâni. Efectele sunt mult mai puternice dacă se consumă şi 1-2 gălbenuşuri crude pe zi.
· Ciclu menstrual neregulat sau cu sângerări abundente - se consumă suc de urzici, două pahare pe zi, în cure de câte trei săptămâni, cu o săptămână de pauză. Frunzele de urzică sunt antihemoragice şi antiinflamatoare, iar pe termen lung au efecte reglatoare endocrine foarte bune. Sunt recomandate la femei şi pentru bolile de piele (cum ar fi acneea sau anumite eczeme) care apar pe fondul dereglărilor hormonale.
· Boli de rinichi cronicizate, adjuvant în insuficienţă renală - se consumă câte un pahar de suc de urzică pe zi, dimineaţa, imediat după trezire. Tratamentul se menţine 20-30 de zile şi are efecte diuretice şi regenerative asupra epiteliului renal.
· Hipertensiune - se bea înainte de mesele principale câte o jumătate de pahar de suc de urzică. Pe lângă efectele de reglare a tensiunii arteriale, extractul apos de urzică are un efect protector asupra vaselor de sânge, împiedică sclerozarea şi rigidizarea acestora.
· Căderea părului, calviţie (chelie) - este ştiut că fiertura de frunze de urzică pusă în ultima clătire la spălarea pe cap face ca părul să crească sănătos şi frumos. Recent, oamenii de ştiinţă au observat că, la rândul său, rădăcina de urzică luată de data această intern încetineşte sau opreşte procesele hormonale care duc la degradarea şi căderea firelor de păr odată cu vârsta. Se fac tratamente de câte 60 de zile, timp în care se administrează câte o jumătate de linguriţă de pulbere de rădăcină de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
O observaţie importantă
S-a constatat că frunzele şi rădăcina de urzică au efecte destul de diferite, aşa încât este necesară utilizarea lor separată, pentru tratarea anumitor categorii de afecţiuni. Astfel, rădăcinile luate intern sunt foarte bune regulatoare ale activităţii hormonale la bărbaţi, favorizează regenerarea firului de păr şi a epiteliilor, au efecte imunomodulatoare şi anticancerigene. În schimb, frunzele sunt foarte bune antihemoragice şi antiinflamatoare, conţin multe minerale, au un efect depurativ, regulator al tensiunii şi diuretic puternic.
Leacuri babest populare cu urzică
Contra reumatismului - frunzele de urzică proaspăt culese sunt aplicate direct pe articulaţia afectată, legându-se împrejur un bandaj de tifon şi lăsându-se să stea 5-15 minute. Imediat va apărea o reacţie iritativă locală puternică (urzicarea), care va pune sângele în mişcare, va produce o încălzire a întregii zone şi va determina schimbarea metabolismului local. Nu sunt exact cunoscute procesele care se desfăşoară atunci când ne urzicăm voluntar, cert este însă că, în urma aplicării repetate a acestei proceduri de medicină populară, articulaţiile se dezumflă şi se elasticizează, durerile se estompează şi este oprită evoluţia reumatismului.
Pentru tratarea durerilor de spate (nevralgia sciatică) - se bate cu tulpini de urzica proaspăt culeasă pielea de pe zona dureroasă a spatelui, vreme de 5-10 minute. Apoi se înveleşte zona tratată cu o ţesătură foarte călduroasă şi cât mai fină (ca să nu irite şi mai tare) din fire naturale. Pacientul va rămâne culcat pe burtă şi învelit vreme de 30 de minute, după care se va face o frecţie uşoară cu ulei de floarea-soarelui.
Cei cu circulaţia periferică slabă, care au mâinile şi picioarele mai tot timpul reci, se vor urzica uşor, vreme de 5-10 minute, pe pielea de pe zona labelor picioarelor şi a mâinilor. Această procedură, la fel ca şi cele anterioare, este contraindicată în cazul persoanelor cu sensibilitate alergică foarte mare. În unele sate era obiceiul ca atunci când ieşeau primele urzici fragede să se meargă pe ele desculţ, pentru a pune sângele în mişcare, pentru a alunga durerile de spate şi de rărunchi. Acest mers peste urzici se făcea de regulă primăvara, când urzicile nu erau încă foarte iritative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu