Leacuri babesti - 27-

                                         Leacuri babesti săseşti din Ardeal

Transmise din generaţie în generaţie, leacurile de sănătate ale femeilor din satele săseşti din Ardeal reprezintă un tezaur inestimabil dar, din păcate, înstrăinat. Păstrate sute de ani, în lăzi pictate cu flori sau printre rufele din credent, presărate cu levănţică, reţetele sătencelor din Rotbav, Jibert, Ungra, Vurpăr sau Biertan au plecat în exil, odată cu stăpânele lor. Redescoperite şi publicate în reviste şi cărţi, astăzi ele se bucură de un interes deosebit în Germania, ţara de popas a saşilor transilvani.
Balonări
Balonările apar ca urmare a aerului închis în intestin, iar presiunea provocată de acesta este destul de dureroasă uneori.
Tratamentul: Ceaiul de anason este leacul cel mai eficient (chiar şi pentru bebeluşi). Se toarnă 1/4 l de apă clocotită peste 1 linguriţă de seminţe măcinate ori zdrobite, se lasă să se infuzeze 10 minute (cu capac) şi se bea o ceaşcă de ceai după masă.
Efectul: Uleiurile eterice ale anasonului liniştesc crampele şi stimulează digestia mâncărurilor grase.
Bătături
Acolo unde creşte bătătura, s-a îngroşat stratul cornos al pielii, de obicei din cauza pantofilor care ne bat.
Tratamentul: Se aplică o felie de ceapă pe bătătură, până ce se desprinde „miezul” dureros, după care se ţin picioarele în apă caldă, se şterg şi se unge locul cu alifie de gălbenele.
Efectul: Sulfidele din ceapă înmoaie stratul cornos al pielii, iar alifia conţine tinctură de gălbenele, un leac miraculos pentru orice fel de rană.
Bronşită
Tratamentul: Sursa aburilor care calmează bronhiile iritate este oala cu apă pusă pe foc în bucătărie. Pentru o inhalaţie se fierb 3-4 l de apă, în care se introduc 2 linguri cu flori de muşeţel şi 2 linguri cu cimbru şi se lasă 10 minute să se pătrundă. Se acoperă capul cu un prosop şi se ţine faţa circa 10 minute deasupra aburilor. Se respiră alternativ, pe nas şi pe gură. După inhalaţie, se recomandă odihnă (neapărat) şi se interzice categoric contactul cu aerul rece de afară.
Efectul: Cimbrul conţine tymol, o substanţă activă antibacteriană şi decontractantă, după cum au demonstrat studiile efectuate. Iar muşeţelul, cu efectul lui antiinflamator, calmează mucoasele iritate.
Celulită
Pielea de „portocală” de pe coapse, fese şi picioare nu reprezintă un pericol şi totuşi, este o problemă pentru femei, pentru că are un aspect dizgraţios. Este vorba de o dereglare a depunerilor de grăsime, prezentă aproape exclusiv la femei, deoarece structura ţesutului lor conjunctiv este mai flască.
Tratamentul: O lingură de pătrunjel se amestecă cu o ceaşcă de apă fierbinte, după care se strecoară. Se bea zilnic o ceaşcă de ceai. Reţeta nu le este recomandată femeilor gravide şi bolnavilor de rinichi.
Efectul: Fiind diuretic, pătrunjelul ajută la eliminarea reziduurilor.
Cistită
Frigul (de ex. picioarele reci) favorizează fixarea bacteriilor în vezica urinară. Este o afecţiune de care suferă mai ales femeile, al căror canal urinar este mai scurt, astfel că bacteriile ajung mai uşor la „destinaţie”.
     Tratamentul: Străbunica recomandă sucul de merişor (coacăz de munte sau afin roşu) ori de coacăze şi salată de năsturel (Nasturtium officinalis). Şi multe lichide.
Efectul: Sucurile conţin - în afara vitaminei C (imunostimulatoare) - şi cantităţi mari de flavonoide antibiotice. Uleiul de muştar din năsturel are un efect antibacterian asemănător cu cel al penicilinei. Lichidele băute în cantităţi mari ajută la eliminarea directă a agenţilor patogeni.
Conjunctivită
Ochii sunt roşii şi iritaţi, lăcrimează şi ustură. Cauza: leziuni, iritaţii, reacţii alergice, bacterii sau virusuri.
Tratamentul: Există o plantă specială pentru vindecarea conjunctivitei şi anume, silurul (Euphrasia stricta). Se opăreşte 1/2 linguriţă de plantă cu 1 ceaşcă de apă clocotită şi se lasă să se pătrundă 1-2 minute. După ce s-a răcit, se aplică o compresă pe pleoapele închise şi se ţine 5-10 minute (de mai multe ori pe zi).
Efectul: Silurul conţine - printre altele - aucubina, care are efect antiinflamator.
Diaree
Prin ea, organismul se protejează de substanţele reziduale care trebuie eliminate. De aceea, diareea de scurtă durată este mai bine să nu fie tratată cu substanţe care constipă, ci pe căi naturale.
Tratamentul: Supa de zarzavat „alcalină” este un balsam pentru mucoasă. Se taie mărunt 2 cartofi şi 1 morcov, se fierb 20 de minute într-un sfert de litru de apă, după care se sfarmă şi se sărează puţin (nu se adaugă piper!).
Efectul: Cartofii şi morcovii conţin pectine, care extrag lichidul resturilor alimentare existente în intestin.
Dureri de burtă
Tratamentul: În cazul durerilor de burtă (crampe), remediul cel mai bun este compresa caldă cu muşeţel: se toarnă 1/2 l de apă clocotită peste 2 linguriţe cu muşeţel, se lasă să stea 10 minute, se înmoaie un prosop de in în infuzia fierbinte, se stoarce bine şi se aplică pe abdomen. Se acoperă cu alt prosop mai gros sau cu o pătură şi se lasă să acţioneze 15 minute, cât timp compresa mai este caldă. În paralel, se bea ceai de muşeţel.
Efectul: Căldura destinde şi ameliorează irigarea cu sânge. Astfel, substanţele nutritive şi oxigenul ajung mai uşor în zona dureroasă, activând forţele de autovindecare. Uleiurile eterice ale ceaiului de muşeţel au efect antiinflamator.
Dureri de cap
Substanţa activă cea mai frecvent folosită împotriva durerilor de cap este acidul acetilsalicilic, pe
care-l conţine, de pildă, aspirina. Dar remedii au existat şi înainte ca acest medicament să fi fost descoperit.
     Tratamentul: Se pune o linguriţă de scoarţă de răchită albă (Salix alba) într-un sfert de litru de apă rece, se lasă să se înfierbânte până aproape să dea în clocot, apoi să se pătrundă 5 minute, după care se strecoară şi se bea ceaiul. Sau se masează uşor tâmplele şi ceafa cu ulei de mentă. Sau un ceai de hamei, mentă şi rozmarin (1 linguriţă de amestec de plante la o ceaşcă de apă); sau o pernă umplută cu levănţică, sunătoare şi roiniţă.
Efectul: Răchita albă conţine salicina (un pre-acid acetilsalicilic), menta dilată vasele, sunătoarea stimulează producerea substanţelor calmante.

Dureri de gât
Tratamentul: În loc de medicamente, femeile foloseau comprese reci cu brânză de vaci. Se ia un şervet de in, se întinde pe el un strat gros de brânză de vaci, se stropeşte cu puţin oţet şi se aplică pe gât cu stratul de brânză în jos. Se leagă deasupra un fular şi se ţine - de preferat - toată noaptea sau dacă nu, cel puţin până ce se usucă brânza. În paralel, se bea ceai de pătlagină, cu înghiţituri mici.
Efectul: Brânza răcoreşte şi dezumflă, iar pătlagina calmează mucoasa.
Durere de şale (lumbago)
Muşchii inferiori ai spatelui se contractă la şocuri, reflex care protejează coloana vertebrală de alte vătămări, dar care afectează, în acelaşi timp, irigarea sanguină producând astfel dureri puternice.
Tratamentul: Bunica recomandă în acest caz baia fierbinte cu adaos de plante - 500 g de flori de fân, macerate 30 de minute în apă rece, se strecoară şi se toarnă în apa din cadă.
Efectul: Căldura face bine la vasele sanguine (îngustate) din muşchi, stimulând, în plus, irigarea cu sânge.
Dureri de urechi
Însoţesc adeseori răcelile şi dacă nu există o inflamaţie serioasă a urechii medii (otita), durerile pot fi alinate prin metode empirice.
Tratamentul: Ceapa este un remediu străvechi şi garantat: se înfăşoară 1-2 cepe tăiate mărunt într-un şervet, se încălzesc puţin deasupra aburilor, se pun pe urechi şi se fixează eventual cu o basma sau cu un bandaj. Se ţin circa o oră. Aplicaţii, de 2-3 ori pe zi.
Efectul: Ceapa calmează durerile şi stopează infecţiile.
Febră
Febra nu este o boală, ci mecanismul natural de apărare a organismului împotriva agenţilor patogeni. La o temperatură de peste 38°C, majoritatea bacteriilor şi virusurilor nu se mai înmulţesc. De aceea febra nu trebuie neapărat combătută.
Tratamentul: Ceaiul de cimbru, de tei şi de muşeţel susţine încercările de apărare ale organismului. Şi de asemenea, compresele (împachetările) reci pe gambe. Acestea sunt remediile clasice pentru scăderea febrei, fără a-i îngrădi însă efectul vindecător. Pentru comprese, se înmoaie un prosop în apă rece (la temperatura camerei), se stoarce uşor, se înfăşoară în jurul gambei şi se ţine 10 minute, nu mai mult. Se procedează la fel de 2-3 ori.
Efectul: Compresele cu apă rece reduc direct temperatura sângelui.
Guturaiul de fân
Odată cu apariţia polenului, se instalează şi rinita alergică: nasul începe să curgă şi mâncărimea devine de nesuportat. Persoanele care suferă de această afecţiune produc prea multe histamine pentru a se apăra de polen: mucoasa este prea irigată cu sânge, se inflamează şi presează în nas apă din ţesuturi. Boala se manifestă ca un guturai, iar bronhiile se îngustează atât de tare, încât pot apărea probleme respiratorii.
     Tratamentul: Ca prim ajutor temporar - se trage apă rece pe o nară. Şi, ceea ce lumea satului ştia de pe-atunci: ardeiul, pâinea integrală prăjită, castravetele, ridichile şi pâinea de secară conţin foarte mult magneziu - fiind recomandate în cura antirinită.
Efectul: Apa trasă pe nas dezumflă mucoasa şi elimină polenul, iar magneziul stopează producerea histaminelor.
Herpes
Este un virus pe care-l avem cu toţii în stare latentă, dar care nu „se manifestă” întotdeauna, el apărând mai cu seama atunci când sistemul imunitar este slăbit.
Tratamentul: Roiniţa şi sunătoarea fierte (infuzate) şi aplicate direct pe zona afectată sub formă de comprese (sau chiar pliculeţe de ceai înmuiate în apă călduţă). În caz de recidivă: înfăşuraţi un cub de gheaţă într-o batistă şi apăsaţi-l în locul unde simţiţi furnicăturile, semn că herpesul va „izbucni” din nou.
Efectul: Remediile bunicii stopează inflamaţiile şi infecţiile, iar plantele au o acţiune antivirală.
Hipertensiune arterială
În cazul unei predispoziţii la tensiune arterială ridicată, inima şi vasele sanguine sunt solicitate mai mult şi pot fi mai uşor vătămate.
Tratamentul: Usturoiul curăţă cel mai bine vasele sanguine, dar numai în cantitate mare (1-2 căţei proaspeţi, zilnic).
Efectul: Usturoiul conţine sulfide care reduc nivelul colesterolului.
Hipotensiune
La persoanele hipotensive, inima pompează sângele cu putere scăzută. Pentru întărirea puterii de pompare, se recomandă o reţetă a pastorului Kneipp.
Tratamentul: Turnaţi 3/4 l de vin alb tare peste 20 g frunze de rozmarin, lăsaţi să stea 5 zile şi beţi apoi în mod regulat, câte un păhărel, la prânz şi seara. (Hipotensiunea este mai puţin gravă decât hipertensiunea.)
     Efectul: Rozmarinul reglează puterea de pompare a inimii şi la fel, o substanţă activă (camphen) din vin.
Înţepături de insecte
Înţepăturile de ţânţar nu sunt periculoase, umflăturile dispărând, de obicei, de la sine. Mai rele sunt cele de albine şi de viespi, care pot produce inflamaţii grave sau reacţii alergice. În cazul unor astfel de simptome, trebuie mers la doctor, dar altfel, ne putem „vindeca” singuri.
Tratamentul: Mai întâi se spală locul înţepăturii cu apă rece, după care se aplică o compresă cu cuburi de gheaţă, pentru ca umflătura să nu se mai producă. Şi o ceapă tăiată în două reduce inflamaţia şi mâncărimea.
     Efectul: Apa rece împiedică inflamaţiile grave, iar sulfidele din ceapă sunt antibiotice şi absorb apa din ţesut.
Lipsa de fier
Persoanele cu fier insuficient în sânge obosesc repede, sunt mai iritabile, au unghiile casante, părul pleoştit şi tenul palid şi uscat. În mod normal, printr-o alimentaţie corectă, se asimilează o cantitate suficientă de fier, dar după eventuale hemoragii, în cazul unei menstruaţii abundente sau în timpul sarcinii, acest lucru nu mai este valabil.
Tratamentul: Ceaiul de urzică poate fi de mare folos în asemenea situaţii: se opăreşte o linguriţă cu frunze de urzică cu o ceaşcă de apă fierbinte, se lasă să stea 5 minute, se strecoară şi se beau zilnic 3 căni cu ceai. Primăvara, salata de părăluţe proaspete stimulează hematopoieza (formarea sângelui) şi în plus, este şi foarte apetisantă.
Efectul: Substanţele amare din părăluţe (Bellisperenis) stimulează şi metabolismul, în afară de formarea sângelui.
Mahmureală
După o seară „stropită” din belşug, urmează dureri de cap, stare de greaţă şi ameţeală, pentru că alcoolul a agresat membrana celulelor.
     Tratamentul: Ţărăncile ştiau să-şi trezească soţii. Ele puneau pe masă, la micul dejun, scrumbie marinată, zeamă de varză acră sau zer.
Efectul: Magneziul din alimente stabilizează membrana celulei.
Neurodermită
Este o boală ereditară, cu o componentă psihică puternică, care nu poate fi vindecată definitiv, starea putând fi însă ameliorată printr-o îngrijire atentă a pielii, fără a-i afecta pelicula protectoare.
Tratamentul: Refacerea grăsimii se poate obţine cu ajutorul băilor cu adaos de ulei (de soia, de pildă). Băile se pot face zilnic: se toarnă circa 10 ml de ulei în apă caldă (37-38°C), se stă 10 minute în cadă, după care se masează uşor pelicula uleioasă în piele. Împotriva mâncărimilor se fac spălături cu oţet de mere: se amestecă o parte de oţet cu 2 părţi de apă şi se tamponează zona afectată cu o bucăţică de vată umezită.
Efectul: Grăsimile şi uleiurile refac supleţea pielii şi calmează mâncărimea. Oţetul de mere stabilizează stratul acid protector al pielii.
Ochi obosiţi
La televizor, la volan sau în faţa computerului, ochii sunt suprasolicitaţi şi la un moment dat „capotează”: ustură, imaginile nu mai sunt foarte clare, apar durerile de cap. Prin suprasolicitare, producerea lichidului lacrimal scade, pleoapele acoperă mai rar ochii, iar aceştia se irită.
Tratamentul: Silurul este o binecuvântare pentru ochi. Sub formă de ceai cald şi comprese reci. Ceaiul: se opăreşte o linguriţă de silur cu o ceaşcă cu apă fierbinte, se infuzează 2 minute, se strecoară şi se bea. Compresele: în ceaiul răcit se înmoaie o bucăţică de vată şi se aplică pe pleoapele închise.
Efectul: Substanţele din silur calmează ochii iritaţi.
Picioare şi mâini reci
Mâinile şi picioarele reci pot fi şi o urmare a stării de teamă şi de încordare, dar de cele mai multe ori, reacţia este provocată de irigarea deficitară cu sânge cauzată de sedentarism, de hipotensiune sau de circulaţie proastă.
Tratamentul: Duş rece la picioare, după metoda Kneipp. Se poartă un jet de apă de la gleznă spre coapsă, pe faţa şi pe dosul piciorului, de trei ori.
Efectul: „Cura Kneipp” întăreşte vasele de sânge, care reacţionează mai flexibil la stimulii reci şi calzi.
Răceală
Tratamentul: În funcţie de centrul de greutate, afecţiunea poate fi tratată cu o serie întreagă de remedii la îndemână. De exemplu, pentru durerile de gât - ceai de salvie, pentru guturai - apă sărată trasă pe nas, pentru tuse - ceai de ceapă (se fierbe o jumătate de ceapă tăiată mărunt într-un sfert de litru de apă şi se îndulceşte cu puţină miere). Pentru căile respiratorii inflamate, se recomandă baia fierbinte cu flori de fân. Florile de tei şi ceaiul de soc provoacă şi ele transpiraţia şi întăresc sistemul imunitar. Iată un ceai pentru răceală: se amestecă 20 g de măceşe, 14 g flori de soc, 14 g muşeţel, 14 g flori de tei, 11 g frunze de mur, 10 g scoarţă de salvie şi 5 g flori de hibisc (zămoşiţă). Se face o infuzie din 2 linguri de plante şi 1/4 l de apă şi se lasă să se pătrundă 10 minute.
Efectul: Toate plantele sunt calmante, expectorante şi imuno-stimulatoare. Salvia, de pildă, este planta cu efectul antiinflamator cel mai puternic, iar apa sărată este remediul cel mai sigur pentru nasul înfundat.
Răguşeală
Tratamentul: Când vocea cedează, remediul cel mai eficient este gargara cu ceai de salvie sau de pătlagină. Se dau în clocot 2 linguriţe de plantă cu 1/4 l de apă, se lasă să se pătrundă 10 minute şi se face gargară de câteva ori pe zi. Şi încă ceva: tăcerea e de aur (ajută la refacerea coardelor vocale agresate).
Efectul: Ambele plante stopează inflamaţia şi sporesc rezistenţa coardelor vocale la agenţii patogeni.

Riduri
Ridurile nu sunt o boală, ci o urmare firească a înaintării în vârstă. Cu toate acestea, ele dau mari bătăi de cap, mai cu seamă femeilor. Din păcate, nu există nici un remediu miraculos care să transforme peste noapte pielea ridată într-una netedă, ca de bebeluş. Se poate face totuşi ceva pentru încetinirea - pe cât posibil - a procesului de îmbătrânire a pielii.
     Tratamentul: O mască cu ingrediente din propria cămară - se amestecă 1 gălbenuş cu 2 linguri de ulei din germeni de grâu şi cu un bob de drojdie şi se întinde într-un strat subţire pe faţă şi pe gât. Se lasă să acţioneze 30 de minute, după care se clăteşte faţa cu multă apă.
Efectul: Lecitina din gălbenuş netezeşte şi întinde pielea, iar vitaminele din drojdie o protejează de efectele dăunătoare ale mediului înconjurător.
Sciatică
În decursul anilor, discurile dintre vertebre îşi pierd din elasticitate. Urmarea: deplasarea acestora, strivirea şi inflamarea nervului sciatic.
Tratamentul: Pentru că buiota de apă este prea mică pentru suprafaţa afectată, se rulează un prosop, se udă cu apă fierbinte şi se aplică imediat pe zona dureroasă. Se ţine până când începe să se răcească.
     Efectul: Prosopul fierbinte decontractează, relaxează şi accelerează eliminarea produselor de metabolism care produc durere.
Stări depresive
Tratamentul: Paracelsus recomanda încă din secolul al XVI-lea sunătoarea împotriva „fricii şi a viselor urâte”. Astăzi, confirmarea eficienţei acestei plante aparţine oamenilor de ştiinţă: când starea sufletească este la pământ, sunătoarea intervine, restabilind echilibrul hormonal. Şi în Ardeal, tristeţea se alungă cu „pojarniţă”. Se ia de 2-3 ori pe zi, câte o ceaşcă cu ceai de sunătoare şi una chiar înainte de culcare.
Efectul: Sunătoarea blochează receptorii din creier responsabili pentru stările depresive. Şi se pare că împiedică descompunerea serotoninei, hormonul fericirii.
Urcior
La început, se simte o durere ca şi când sub pleoapă s-ar afla un bob de nisip. Ulterior, urciorul colectează puroi şi după câteva zile se „goleşte” de la sine.
Tratamentul: Pentru ca procesul să decurgă mai repede, se pot aplica comprese cu seminţe de in. Se amestecă 2 linguri de seminţe măcinate cu 2 ceşti cu apă clocotită şi se lasă puţin să se umfle. Se înmoaie un tifon sau o bucăţică de vată şi se ţine 20 de minute pe pleoapa inflamată. Durerile pot fi alinate cu terci de cartofi: se zdrobeşte cu furculiţa un cartof fiert, curăţat de coajă şi se amestecă cu 1 gălbenuş şi puţin lapte fierbinte, până se obţine un terci, care se întinde apoi pe un tifon sau o pânză şi se ţine 20 de minute pe ochi. Se repetă de 2-3 ori pe zi.
Efectul: Cartofii sunt antiinflamatori, iar seminţele de in accelerează - prin uleiul pe care-l conţin - coacerea urciorului.
Varice
În zilele noastre, varicele sunt considerate o boală „populară”. Apar atunci când suntem predispuşi ereditar, când îmbătrânim, când stăm mult în picioare, când pereţii vaselor sunt prea subţiri şi când fibrina - substanţa care fluidizează sângele - nu se mai descompune în suficientă măsură. Varicele pot fi operate, dar putem acţiona şi noi, întărind pereţii venelor.
     Tratamentul: În afară de mişcare (inclusiv simpla ridicare pe vârfuri), eficiente sunt astăzi extractele de castan sălbatic, care se găsesc gata preparate în farmacii. În trecut, se făceau: împachetări reci cu oţet de mere şi tinctură de arnică (în proporţie de 1:9 şi subţiat cu apă) sau cu sare de mare (1 lingură dizolvată în 1/4 l apă). Şi atenţie la alimentaţie: vitamina C întăreşte pereţii venelor, ceapa, usturoiul şi piperul reduc producţia de fibrină.
Efectul: Împachetările desfac blocajele, stimulează irigarea sanguină, stabilizează circulaţia, iar castanul sălbatic „etanşează” pereţii venelor.
Vărsături
Când simţim că ni se strânge stomacul, n-avem ce face şi vomăm. Este ca un reflex de autoapărare al organismului, prin care se separă substanţele nocive. De aceea este bine să nu reprimăm senzaţia de greaţă.
     Tratamentul: Pentru ca stomacul agresat să se poată reface, ar trebui să apelăm la remediul clasic: ceai de mentă şi pesmeţi sau biscuiţi uscaţi. Sau o supă mucilaginoasă de ovăz: se pun 20 g de fulgi de ovăz în apă fierbinte şi se lasă să dea în clocot.
Efectul: Ceaiul de mentă este un tampon pentru acidul gastric excedentar, iar pesmeţii, care conţin hidraţi de carbon, alimentează organismul cu energie, fără să-l împovăreze.
Vânătăi
Loviturile sunt nu numai dureroase, ci ele sunt însoţite adeseori de apariţia unor pete albastre: vânătăile.
Tratamentul: Se pune o linguriţă de acetat de aluminiu sub formă de argilă într-un pahar cu apă, se amestecă şi se înmoaie o bucăţică de vată, care se aplică pe zona dureroasă. Alternativă: alifie sau gel de arnică.
     Efectul: Argila reduce umflătura, iar arnica conţine uleiuri eterice care blochează formarea în organism a substanţelor care provoacă dureri şi inflamaţii.