TUBERCULOZA
Tuberculoza este o boală cronică, infecto-contagioasă, care se transmite în special pe cale aeriană, prin intermediul picăturilor Flluger rezultate în urma acceselor de tuse, râs, cântat. Este o afecţiune cunoscută de mii de ani, cu perioade de recrudescenţă determinate de situaţii speciale naturale şi sociale. Tuberculoza este produsă de bacilul Koch, o micobacterie foarte rezistentă la frig şi căldură, dar care poate fi relativ uşor omorâtă de expunerea la soare (UV) şi dezinfecţia cu produşi chimici speciali (cei mai simpli sunt cei cloruraţi). Bacilul Koch are o proprietate deosebită de a-şi putea inhiba metabolismul pe termen lung (10, 15, 20 de ani), în condiţii neprielnice pentru el, metabolism pe care îl poate relua în momentul în care condiţiile locale sau generale ale organismului îi permit. Existenţa acestor "bacili adormiţi" în organism constituie punctul de plecare al tuberculozelor secundare numite ftizii (popular oftică), care apar la distanţă în timp de momentul infecţiei cu bacilul Koch sau al reactivărilor tuberculozei după un prim tratament, chiar corect executat. O altă particularitate a acestui microb este posibilitatea de a dezvolta rezistenţă la acţiunea unor antibiotice specifice, în condiţiile în care se întrerupe tratamentul recomandat de specialist sau nu se respectă schemele recomandate de medicul curant. Această posibilitate reduce şansele de reuşită ale tratamentelor ulterioare.
Infecţia tuberculoasă (pătrunderea bacilului Koch în organism) nu se continuă obligatoriu cu îmbolnăvirea de tuberculoză. Prima infecţie tuberculoasă (naturală sau vaccinală) are un efect benefic asupra imunităţii organismului, determinând o creştere faţă de o nouă infecţie tuberculoasă. Acest lucru se întâmplă însă în condiţiile unui organism sănătos. Receptivi la infecţia tuberculoasă sunt în special copiii până la vârsta de 3 ani şi adulţii de vârsta a treia, a căror sistem imunitar nu este maturizat sau este debilitat de maladiile intercurente. Factorii care conduc la transformarea infecţiei tuberculoase în boală aparţin, atât organismului, cât şi mediului. Pentru o persoană prost alimentată calitativ şi cantitativ, care duce o viaţă dezordonată marcată de vicii - fumat, băut, stresată emoţional şi intelectual, afectată de maladii cum ar fi: cancerul, virozele, diabetul, boli de sistem, psihopatii, este mai probabil ca infecţia tuberculoasă să fie continuată de apariţia ftiziei. Situaţii de criză economică, războaie, calamităţi naturale favorizează apariţia şi răspândirea tuberculozei în rândul populaţiei. Proporţia mare de persoane fără locuinţă, fără loc de muncă, necooperante în finalizarea tratamentului corect al tuberculozei duce la apariţia cazurilor de tuberculoză cronică, ce constituie sursa de infecţie principală.
Tuberculoza nu are simptome proprii care să sugereze de la început afecţiunea. Ea evoluează lent până la forme avansate de boală. Principalul simptom este tusea, iniţial neproductivă, apoi cu secreţie mucopurulentă, simptom care este caracteristic multor boli, în special la fumători unde schimbarea caracterului de tuse obişnuită a fumătorului poate să fie un semnal. Starea febrilă (37-380C), scăderea în greutate, lipsa poftei de mâncare, transpiraţiile nocturne şi oboseala, întregesc sindromul de impregnare bacilară. O situaţie particulară o constituie hemoptiziile, expectoraţii cu sânge proaspăt, denumite "hemoptizii providenţiale" pentru că duc la descoperirea unei tuberculoze active. Ele survin în urma ruperii unor vase de sânge mai mici sau mai mari, de unde rezultă cantitatea mică sau impresionantă de sânge eliminată, vase care se erodează în ansamblul de leziuni locale pulmonare pe care le dă tuberculoza evolutivă.
În cazul reactivărilor tuberculoase, în tuberculoza cronică, la simptomele descrise mai sus se pot adăuga altele cum ar fi dispneea (greutate în respiraţie) sau alte complicaţii apărute în urma repetatelor leziuni tuberculoase la nivel pulmonar.
Diagnosticul de certitudine al tuberculozei este cel bacteriologic din sputa expectorată de pacient. Examenul microscopic pune în evidenţă bacilul Koch, după o coloraţie specială. În cazul bolnavilor cu leziuni minime, neexcavate, cantitatea de bacili eliminată în spută este foarte mică şi este posibil ca în eşantionul de spută analizat să nu fie suficienţi bacili Koch pentru a deveni vizibili pe frotiu. De aceea este necesară cultivarea sputei recoltate pe medii specifice de creştere a bacilului.
Tratament:
- Izoniazidă, PAS, streptomicină sulfat, strepancil, fintozid, pirazinamidă, tiocarbid, kanamicină, tebemicin, nizolin.
- Vitaminele D2, D3 hidrosolubile, gluconat de calciu, vitamina B6, Cedecalcin, Cavit 9, ACTH, Predinson, Supercortison.
- Sirop de pătlagină, Trecid, Tusomag, Calmotusin, Tusan, Codein fosfat, Stodal.
- În perioada de convalescenţă se utilizează unele specii de plante medicinale care conţin săruri minerale, vitamine, substanţe antibacteriene. Cu acţiune remineralizantă sunt indicate următoarele plante în cură de 6 luni până la 2 ani: 40 gr coada calului, 40 gr frunze de podbal, 20 gr flori de tei. Se face decoct din 5 linguri de amestec la 1,5 l de apă, se beau 3-4 căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
- Reţetă: 20 gr coada calului, 15 gr troscot, 20 gr frunze de podbal, 5 gr frunze de mentă, 15 gr rizomi de pir, 5 gr fructe de ienupăr, 20 gr conuri de hamei. Se face decoct din 1 lingură de amestec la 1 cană de apă, se beau 2-3 căni pe zi, timp de 3-6 luni. Pe timpul acestei cure se recomandă săptămânal consumarea a 500 gr miere amestecată cu hrean ras (1-2 rădăcini), din care se ia câte 1 linguriţă cu 1 oră înainte de masa de prânz şi seară.
- În perioada de iarnă şi primăvară se recomandă următoarea reţetă: 40 gr măceşe, 40 gr fructe de cătină, 10 gr frunze de urzică, 10 gr frunze de ciuboţica cucului, care se prepară ca infuzie din 2 linguriţe de amestec la 1 cană de apă. Se beau 1-2 căni pe zi.
- Reflexoterapia aduce îmbunătăţiri în respiraţie, dacă este cazul de exces de energie la nivelul plămânului, caracterizat prin accese violente de sufocare sau de vid de energie la nivelul plămânilor, caracterizat prin respiraţie greoaie, permanentă. În primul caz se masează punctul P5, situat în pliul cotului în afara tendonului muşchiului biceps - dispersie (fig. 1). În cazul al doilea, pentru tuse, hemoptizie se masează punctul P1 - tonifiere. Se mai poate masa meridianul vasului de concepţie cu punctul JM15 - tonifiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu